Varsta: 27 ani
Ocupatia: Managerul proiectului ''Exista viata dupa doliu''
Oras: Braila
Voturi: 1144
Exista viata dupa doliu
Mihaela Vlad este initiatoarea proiectului “Exista viata dupa doliu”, proiect ce urmareste sa ofere consiliere si sprijin persoanelor indoliate din Romania.
“ In Romania, moartea si doliul sunt subiecte tabu. Sesiunile de terapie sunt inaccesibile financiar, grupurile de suport sunt aproape inexistente, nu exista nicio carte tiparita de tip “self-help” despre “Cum sa gestionezi doliul” si pe internet sunt foarte putine materiale disponibile in limba romana. In plus, Romania nu are o structura care sa se ocupe de reintegrarea sociala sanatoasa a celor peste 200.000 de frati, parinti, copii, soti sau prieteni profund indoliati care “apar” anual, in urma mortii unor persoane tinere (sub 60 de ani). Jumatate din indoliati traiesc in mediul rural, au un nivel de educatie scazut si posibilitati materiale reduse, deci sunt o categorie sociala vulnerabila.
Ideea proiectului “Exista viata dupa doliu” vine dintr-o experienta personala trista – in dimineata zilei de 25 decembrie 2009 am primit vestea ingrozitoare a mortii neasteptate a tatalui meu (49 ani). Totul a fost un cosmar foarte intens, pentru ca noi eram familia perfecta (desi modesta) si el era modelul meu (desi un simplu instalator). Dupa cateva zile, am cautat cu disperare metode de a diminua durerea inabusitoare, necunoscuta, aparent fara sfarsit. Mi-am asumat rolul de “terapeut” amator pentru mama (total dependenta de tata) si fratele meu de 23 de ani, ambii foarte afectati, ca si mine.
Cand mi-am mai revenit, am hotarat ca modul perfect de a cinsti memoria tatalui meu este sa contribui la crearea in Romania a acelei retele de suport de care am fi avut si noi nevoie. O retea similara cu The Dougy Center for Grieving Children and Families care functioneaza din 1982 in Statele Unite.
In august 2010 am initiat proiectul “Exista viata dupa doliu”, cu scopul de a educa si spriji persoanele indoliate din Romania sa depaseasca mai usor aceasta perioada grea din viata.
Cu increderea celor din jur, entuziasmul meu si pregatirea in management de proiect si formare, sper sa produc aceasta schimbare in bine extrem de necesara! Proiectul este non-profit si este adresat tuturor romanilor, indiferent de varsta, sex sau de apartenenta religioasa, politica sau etnica.
Totul in acest proiect este nou, deci necunoscut si greu de anticipat, dar cineva trebuie sa o faca si sunt mandra sa fiu printre “deschizatorii de drum”! Primele inscrieri la grupul de suport din Bucuresti arata ca exista interes si deschidere pentru acest tip de sprijin. In plus, zeci de oameni au considerat util filmul despre procesul de doliu (http://bit.ly/k2HFpY). Acest material este, din cate stiu, o premiera in Romania si sper sa ajute cat mai multe persoane. Am lansat si un blog de sustinere (http://doliularomani.wordpress.com/) pe care sunt multe comentarii, aprecieri si contributii.
Pe langa comunitatea online, incercam sa dezvoltam si grupuri de suport in mai multe orase din tara, cu psihoterapeuti profesionisti, cu un cost simbolic pentru participanti. De asemenea vom incerca sa deschidem si o linie telefonica non-stop, cu operatori instruiti. In acest fel cei aflati in doliu vor avea parte de sustinere iar apropiatii lor vor putea invata cum sa consoleze “corect”. La nivelul comunitatii, vom organiza seminarii tematice regionale de constientizare a nevoii de dezvoltare a serviciilor, dar si formare in “grief counselling” (consiliere de doliu).
Cea mai mare satisfactie pentru mine ar fi ca acest proiect sa ajute anual cel putin 3000 de oameni. La nivel personal, este cea mai buna ocazie pentru mine de a imbina antreprenoriatul cu dorinta mea de a ajuta oamenii sa isi atinga potentialul si sa isi refaca (repede) viata pentru a putea trai din plin!
Am pornit in acest proiect urmand zicala lui Ghandi: “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”. Inca imi ghidez pasii dupa ea deoarece chiar cred ca avem nevoie de mai multe femei care sa faca acest lucru, care sa ia initiativa. De asemenea, nu trebuie sa uitam cuvintele lui John Quincy Adams: “Daca actiunile tale ii inspira pe altii sa viseze mai mult, sa invete mai mult, sa faca mai mult si sa devina mai mult, esti un lider.”
Daca ai nevoie de ajutor sau vrei sa afli mai multe despre acest proiect acceseaza blogul http://doliularomani.wordpress.com/.
Sustine-o pe Mihaela Vlad!